Comunicarea este deosebit de importantă și, uneori, dificil de realizat cu copiii. Fie că ne referim la aspecte delicate (vorbim aici de subiecte precum boala, decesul cuiva, divorț, război), fie că vorbim despre a-ți convinge copilul să se îmbrace pentru a pleca la gradiniță la timp, comunicarea poate fi dificilă dacă antecedentele sau tensiunile curente creează un climat nepotrivit.
Felul în care comunicăm influențează orice aspect al vieții – cum ne percepem, cum îi percepem pe cei din jur și cum ne simțim. A nu comunica eficient cu propriul copil afectează incredibil de mult calitatea relației cu acesta și dezvoltarea copilului, în general.
Însă, înainte de a comunica, este important să practicăm ascultarea eficientă. Și pentru asta este nevoie de prezența noastră în totalitate – cu mintea și cu sufletul deschise! Niciun copil nu comunică dacă nu se simte ascultat. Provocarea este să adresăm întrebările potrivite, nu să ne grăbim să oferim sfaturi, să aducem critici, sau să încercăm să alinăm cât mai repede, pentru că astfel se închid căile comunicării.
Ascultarea autentică înseamnă să fim prezenți din punct de vedere emoțional, fără a ne lăsa distrași și fără a judeca. Nu mai avem în minte munca, sarcinile casei, sau orice altceva. De asemenea, în timp ce ascultăm nu formulăm în minte răspunsul și nici nu ne gândim la cum să ne susținem punctul de vedere. Suntem în totalitate prezenți și receptivi la ceea ce ne comunică copilul, suntem acolo cu el – nicăieri altundeva.
Ascultarea nu poate fi eficient realizată atunci când am decis că avem un anumit obiectiv de impus – adică doar să așteptăm să termine copilul ce are de spus, apoi să livrăm punctul nostru de vedere.
Ascultarea eficientă se produce atunci când suntem relaxați, liniștiți. Este mult mai probabil să comunicăm eficient într-un climat calm, decât într-unul agitat și anxios.
Bineînțeles că este important să înțelegem că nu putem asculta mereu fără bruiaje (nu e realist să avem astfel de așteptări!) Copiii solicită o mulțime de resurse atunci când suntem obosiți, solicitați, stresați, sau prinși în alte activități. Avem limite și e important să le conștientizăm și să le transmitem.
Un părinte epuizat de dorința de a comunica cât mai mult cu propiul copil poate ajunge în situația în care să nu îi mai ofere copilului spațiu de autocunoaștere. Copiii nu au nevoie în permanență de noi, au nevoie de ”guri de aer”, la fel ca noi.
Câteva sfaturi pentru a comunica eficient cu copiii:
Fiți prezenți (atât psihic, cât și fizic!)
Ascultați, nu judecați. Uneori copiii au nevoie doar să se descarce, nu să primească sfaturi.
Adresați întreăbri clare, specifice, astfel îi arătați copilului că sunteți interesați de el și atenți la ceea ce povestește.
Oferiți spațiu copilului, pentru ca el sa poată manifesta dorința de a comunica.
